Mi-am luat rucsacul și am plecat. Pe drum se lăsase o ceață deasă. Aproape că nu vedeai nimic. Soarele se băgase în norii negrii ca sufletul unei fantome... În spate simțeam că cineva mă tot urmărește. Mă uitam de multe ori să văd cine este, dar nimic. La jumatate de drum parcurs de la casa veche am simțit un vânt rece pe la gâtul meu și niște sunete ciudate. Cand m-am întors pentru ultima dată în spate și am revenit la drum. În față îmi apăru un om îmbrăcat în negru. Îmi zicea că mai am 79 de zile... Mi se părea cunoscut. Era omul care tocmai "M-a condamnat la moarte".
Mai târziu am ajuns la un sat foarte aglomerat. Eram o uriașă pentru acel sat. Oamenii aratau ca niște furnici numai ca erau oameni dar pitici. Munții pentru mine erau niște scaune.
Când am ieșit din acel oraș am intrat într-un loc alb tot cu niște crăpături albe. Cerul era negru. Copacii începuse să prindă viața și erau mov, iar iarba era albastră. Era ciudat locul acela. Dupa 5 minute la marginea unui râu (era și el de culoare rozaliu) era un arbore pitic. Eu ma apropii de el mirată...
-Bună!....
-Ohhh, bună sau rea, ia-o cum vrei...
-Ce sa-ntamplat?!
-Sunt mic și nu prea știu ce să fac pentru acest oraș minunat?
-ORAȘ MINUNAT?!!!!???? Defapt da.... oraș minunat. Este frumos...
-Da, știu este frumos, dar sunt miiiiccc. Nu stiu ce să fac. Nu am multă putere.
-Nu fii trist. Ai să crești repede mare, crede-mă. Copăceii cresc foarte repede mari, îi zic eu cu încredere și bunătate.
-Serios? mă întreaba el cu niște ochi dulci.
-Da! Doar așteapta. Îti trebuie foarte multă apa. Și soare.
-Soare? Ce-i ala?!
-Nu mai contează, înseamnă ca ai nevoie doar de apă.
După ce am terminat discuția noastră, eu am plecat în continuare spre acea cheie.... sau ce zicea piticu' că este. Am mers ce am mers și îmi apăru o siluetă urâtă. Îmi zicea murmurând și zburând înconjorului meu "O iei pe un drum greșiiiit".
-Să mori tu! glumeam și eu asa...
-Să ce??????...... și m-a luat repede de gât.
Am placat fericita de acolo stiind ca nu o sa mai vad locul acela niciodata. Pe drum m-am mai intalnit cu cineva. Era o femeie trista deoarece i-a murit copilul. Cu lacrimi in ochi vine la mine si imi spune:
-Fetito. Ajuta-ma! Baitul meu a murit din cauza Ciumei. Nu stiu ce sa fac. Multi din acest sat au murit si asta din cauza unui copil care se juca cu un alt copil si apoi acel copil a dat la altul si asa mai departe.
Eu pe urma ii zic speriata:
- V-as ajuta cu placere insa sper ca dumneavoastra nu aveti aceasta boala, am continuat dandu-ma mai in spate.
- Nu. Stai linistita, mi-a zis ea zambind.
Am luat-o si pe sarmana femeie la drum insa i-am zis ca am sa-i gasesc un adapost unde sa stea fara griji.
Am mers si iar am mers si am gasit o coliba veche, parasita dar in stare perfecta.Acolo m-am gandit sa inoptez si eu si s-o las pe femeia ce ma insotea, acolo.
In casa totul era in buna stare si erau si niste haine. Intr-o camera mai mica, sub patura se afla ceva. Semana foarte mult cu corpul unui om. Am dat patura la o parte, iar dedesupt se afla un cadavru pe jumatate mancat de viermi.
Domna care ma insotea mi-a pus mana pe umar si mi-a zis cu foarte mare frica:
-Scumpete, imi va fi frica sa locuiesc aici. Poate sunt fantome, murmura ea.
-Stai linistita, o sa vorbim prin intermediul unei pasari, am zis eu cu glas lin.
-Bine dar sa speram ca totul va fi bine scumpa mea moarta.
-Scuzati-ma ce-ati spus? Intreb eu cu mare graba.
-Am zis ca totul va fi bine, scumpa mea fata.
-Oh credeam ca ati spus alt ceva...
Mai pe seara am dus cadavrul, intr-un sac, spre prapastie. Ne-am luat niste haine din dulapul alaturat patului meu si apoi m-am culcat. Pe la 12 noaptea se auzeau niste sunete. Ca si cum cineva ar vorbi, spunand "Plecaaati! Locul aceasta nu este pentru voi..." Eu nu am bagat de seama si m-am culcat la loc.
Dimineata, am gasit-o pe sarmana femeie moarta in patul ei. Atunci am cazut in genunghi tipand. Pe la pranz am tras toate jaluzelele si apoi venise un spirit. Era femeia. Zicea ca trebuie sa ajung undeva deoarece pot muri. Dar de unde stia? Mi-a zis sa ma duc cat mai repede deoarece timpul de 89 de zile se scurge. Si ma intrebam din nou, de unde stia??? Pe la ora 1 la pranz, mi-am luat rucsacul si am plecat.
Si am plecat la drum. La vro 50 de metri de locul din care am plecat aparu un obstacol. Era o broasca testoasa. Insa ce cauta ea acolo? M-am intrebat asa vreo 2-3 minute apoi iarasi am plecat. Dupa iarasi 50 de metri parcursi iarasi o brasca testoasa... Stateam si ma intrebam din nou..."Oare o fi aia de mai devreme?" nu avea cum nu era asa rapida... Am mers, am mers si dintr-o data WoW. Un balaur gigantic de vro 100 de metri. Credeam ca visez. Oh da. Eram moarta. Nu ma obisnuiam cu acest cuvant. Sa revenim la dragon. Scupa flacari si ardea tot orasul. Dar ca sa vezi totul se refacea la loc. Am mers ce am mers, am dat de un castel numit Castelul Kook. Mi se parea ciudat. Turnuri uriase insa erau arcuite... sa zic asa. Am uracat in el sa inoptez acolo. Cand m-am dus la "receptie" am vazut o femeie frumoasa dar ciudata. Avea capul pe jumatate cu piele si pe jumatate numa craniu. Si mi-a zis cu o voce ragusita "Buna fetita MOARTA" WoW. Ma minunasem adica, cum si-a dat seama??? Am raspuns si eu si i-am zis sa-mi dea cheia de la o camera. Mai tarziu m-a luat un mic dragon pe sus ducandu-ma la camera respectiva. Se facu seara si eu nu adormeam. Paturile erau infricosatoare. Adica nici macar nu erau paturi, erau cosciuge...
Ma inspaimanta. A fost o seara plina de zgomote de vampiri si alte mortaciuni din celelalte camera. Tutusi am adormit in cele din urma. Asteptam dimineata sa plec odata de aici...
