Dincolo de moarte 7

Acele sunete mă cam speriau. Curiozitatea m-a împins să intru  mai în fundu' peșterii... Când colo ce să vezi? De unde se auzeu sunetele: De la un băiat care s-a împiedicat de o mica piatră.
Putin speriată și curioasă, intreb:
-Te-ai lovit?
-Nuuu, țip doar că așa mi-a venit mie, normal că m-am lovit! Ajută-ma te rog.
-Bine..
L-am ridicat pe acel băiat, apoi m-a întrebat cum mă cheamă.
-Pe mine ma cheamă Adelina, pe tine?
-Pe mine Flick, dar îmi poți spune Fli.
-Bine.
-Ok... Și unde mergi? mă întreaba el.
-Pai mă gândeam sa merg la muntele Checi. Dar chiar nu știu unde este. 
-De ce vrei să mergi acolo?
-Este o poveste lungă... Acum sunt condamnată la moarte și trebuie să ajung pe munte, de ce? Pentru că acolo este o oala cu o cheie.
-Prostuțo! Ăsta este muntele căutat de tine. Îmi zâmbește Fli.
-Ohhhhh!!!! De aia este așa mare! 
-Dar faza este că... că și eu sunt condamnat la moarte. Trebuie să facem într-un fel să ajungem amândoi acasă.
Pana la urmă am plecat și am ajuns sus, la cheie, cu toate că a fost mai greu, am ajuns. Am luat cheia și am ajuns amândoi acasă. Și aia era și penultima zi pâna să fiu condamnată. Mare bucurie pe noi! Eu și Fli locuiam amândoi în același oraș. Am devenit prieteni, apoi ne-am îndrăgostit unul de altu', iar mai apoi am devenit iubiți.

                                           !THE AND!

Dincolo de moarte 6

Cu cât nu vorbeam cu atât regele imi apăsa cu sabia pe gât. Mă ținea sechestrată in temniță... Eram foarte speriată, pâna când m-am lăsat condusă de el. I-am zis adevărul:

-O fantomă vroia să-ți ia sufletul... a vrut să te omor. Inima insa sa i-o duc într-o cutie...

-Chiar asa? zice regele cu multă frică.

-Da!!!!! Eu zic sa te ferești, bag eu o vrăjeală acolo!

-Vrajeală? Ce-i aia?

-Nu mai contează.

-Esti vrăjitoare?? Intreabă regele.

-Nuu! Exclamez eu.

-Atunci?

-Sunt o fata obișnuită! Haide ca eu ma duc să-i zic acelei fantome "Ce s-a intamplat aici".

Eu, stăteam la colțul palatului gândindu-mă la un plan. Și iată, venise. Am luat bricheta din săculet și am dat foc la tot palatul, neștiind nimeni cine a facut acest lucru.

Eu incepusem să alerg spre fantomă:

-Ajutor!!! Ajutooooooor! Arde palatul!!!! Strig eu cu toata puterea.

Fantoma mă ia de mana și-mi spune:

-Ce s-a întamplat?

-A luat foc palatul!

-Cum așa?

-Nu știu!!

Până la urmă acea fantomă m-a gonit și mi-a zis să mă duc unde vreau, pentru că macar am încercat... 

Pana la urmă am ajuns la un munte, pot spune, cel mai înalt munte. Avea 9870 de metri înalțime. Nici prin somn nu-mi trecea că trebuie să mă cațăr pe el, dar asta trebuia să fac. Cu piciorul pe o piatră, cu celălalt pe alta, și tot așa. Pe la mijlocul muntelui, se afla o peștera lungă și foarte întunecată. Perfect, dupa 5 minute incepuse sa și ploua. Cel mai ciudat lucru de acolo este că se auzeau multe sunete ciudate...

Dincolo de moarte 5

Și m-a luat de gât...
Țip diesperată la el:
-Auuuuuu ce faci???? Mă doareeeeeeee! Ajutooooooooor!
Această Siluetă încerca să mă ducă undeva anume. Când am ajuns acolo am început să strig după ajutor. Nimeni nu răspundea... Făcusem 3 pași în față, iar apoi îmi apăruse o altă silueta mai mare și parcă, mai puternică. Era ciudată! Cam prea ciudată!
Aceasta s-a apropiat de mine și mi-a zis:
-Tu... Am zis ca o iei pe un drum greșit.
-Dar...
-NU ZII NIMIC! Hey legați-o și aduceți sabiile.
-Da șefu' ,răspunse aia din spatele meu, cică "slujitorii lui".
M-au legat și apoi au început să-mi pună săbiile la gât și la burtă și una chiar la inimă. Atunci începeam să tremur. "Șefu' 
" îmi zisese mie că dacă nu fac ce îmi va spune el acum, pe aici va curge un râu de sânge. Și a început:
-Dragă, scumpă, moartă, dacă vrei să ajungi la destinația ta, va trebui să-mi respecți porunca! Îți cer să te duci în acel castel domnesc si să omori regele. Inima ai să mi-o aduci într-o casetă. Ca să nu zic și de suflet. El va fi slujitorul meu. Nu vreau să ramână acea inima curată și bună în mâinile cui nu trebuie. Ai înțeles?
Eu ca netoata am acceptat, dar nu aveam de ales. Ori murea regele ori eu!
-Da! Am să accept această ruga. Am zis eu cu lacrimi în ochi.
Acesta m-a dezlegat și mi-a dat un loc bun de dormit. A doua zi am plecat în palat. Era nevoie de multă strategie să intru acolo. Erau mulți gardieni cu arme ascuțite, lănci, săbii, cuțite etc....
Trebuia să intru acolo... dor nu-s o fricoasă. Cot-co-daaaac(așa ma faceam mai sigură pe mine). Eu, mica ce eram de statură, am intrat în palat, însa unul dintre gardieni m-a vazut și a fugit după mine. Cu toții m-au prins și m-au dus în temniță. Acolo au început să mă interogheze. Regele, între timp, venise cu o sabie luuunga, foarte lunga. Acesta mi-a pus-o la gât și a început să mă facă să zic adevărul.....

Dincolo de moarte 4

Mi-am luat rucsacul și am plecat. Pe drum se lăsase o ceață deasă. Aproape că nu vedeai nimic. Soarele se băgase în norii negrii ca sufletul unei fantome... În spate simțeam că cineva mă tot urmărește. Mă uitam de multe ori să văd cine este, dar nimic. La jumatate de drum parcurs de la casa veche am simțit un vânt rece pe la gâtul meu și niște sunete ciudate. Cand m-am întors pentru ultima dată în spate și am revenit la drum. În față îmi apăru un om îmbrăcat în negru. Îmi zicea că mai am 79 de zile... Mi se părea cunoscut. Era omul care tocmai "M-a condamnat la moarte".
Mai târziu am ajuns la un sat foarte aglomerat. Eram o uriașă pentru acel sat. Oamenii aratau ca niște furnici numai ca erau oameni dar pitici. Munții pentru mine erau niște scaune. 
Când am ieșit din acel oraș am intrat într-un loc alb tot cu niște crăpături albe. Cerul era negru. Copacii începuse să prindă viața și erau mov, iar iarba era albastră. Era ciudat locul acela. Dupa 5 minute la marginea unui râu (era și el de culoare rozaliu) era un arbore pitic. Eu ma apropii de el mirată...
-Bună!....
-Ohhh, bună sau rea, ia-o cum vrei...
-Ce sa-ntamplat?!
-Sunt mic și nu prea știu ce să fac pentru acest oraș minunat?
-ORAȘ MINUNAT?!!!!???? Defapt da.... oraș minunat. Este frumos...
-Da, știu este frumos, dar sunt miiiiccc. Nu stiu ce să fac. Nu am multă putere.
-Nu fii trist. Ai să crești repede mare, crede-mă. Copăceii cresc foarte repede mari, îi zic eu cu încredere și bunătate.
-Serios? mă întreaba el cu niște ochi dulci.
-Da! Doar așteapta. Îti trebuie foarte multă apa. Și soare.
-Soare? Ce-i ala?!
-Nu mai contează, înseamnă ca ai nevoie doar de apă.
După ce am terminat discuția noastră, eu am plecat în continuare spre acea cheie.... sau ce zicea piticu' că este. Am mers ce am mers și îmi apăru o siluetă urâtă. Îmi zicea murmurând și zburând înconjorului meu "O iei pe un drum greșiiiit".
-Să mori tu! glumeam și eu asa...
-Să ce??????...... și m-a luat repede de gât.

Dincolo de moarte 3

Am placat fericita de acolo stiind ca nu o sa mai vad locul acela niciodata. Pe drum m-am mai intalnit cu cineva. Era o femeie trista  deoarece i-a murit copilul. Cu lacrimi in ochi vine la mine si imi spune:
-Fetito. Ajuta-ma! Baitul meu a murit din cauza Ciumei. Nu stiu ce sa fac. Multi din acest sat au murit si asta din cauza unui copil care se juca cu un alt copil si apoi acel copil a dat la altul si asa mai departe.
Eu pe urma ii zic speriata:
- V-as ajuta cu placere insa sper ca dumneavoastra nu aveti aceasta boala, am continuat dandu-ma mai in spate.
- Nu. Stai linistita, mi-a zis ea zambind.
Am luat-o si pe sarmana femeie la drum insa i-am zis ca am sa-i gasesc un adapost unde sa stea fara griji. 
Am mers si iar am mers si am gasit o coliba veche, parasita dar in stare perfecta.Acolo m-am gandit sa inoptez si eu si s-o las pe femeia ce ma insotea, acolo. 
In casa totul era in buna stare si erau si niste haine. Intr-o camera mai mica, sub patura se afla ceva. Semana foarte mult cu corpul unui om. Am dat patura la o parte, iar dedesupt se afla un cadavru pe jumatate mancat de viermi. 
Domna care ma insotea mi-a pus mana pe umar si mi-a zis cu foarte mare frica:
-Scumpete, imi va fi frica sa locuiesc aici. Poate sunt fantome, murmura ea.
-Stai linistita, o sa vorbim prin intermediul unei pasari, am zis eu cu glas lin.
-Bine dar sa speram ca totul va fi bine scumpa mea moarta.
-Scuzati-ma ce-ati spus? Intreb eu cu mare graba.
-Am zis ca totul va fi bine, scumpa mea fata.
-Oh credeam ca ati spus alt ceva...
Mai pe seara am dus cadavrul, intr-un sac, spre prapastie. Ne-am luat niste haine din dulapul alaturat patului meu si apoi m-am culcat. Pe la 12 noaptea se auzeau niste sunete. Ca si cum cineva ar vorbi, spunand "Plecaaati! Locul aceasta nu este pentru voi..." Eu nu am bagat de seama si m-am culcat la loc.
Dimineata, am gasit-o pe sarmana femeie moarta in patul ei. Atunci am cazut in genunghi tipand. Pe la pranz am tras toate jaluzelele si apoi venise un spirit. Era femeia. Zicea ca trebuie sa ajung undeva deoarece pot muri. Dar de unde stia? Mi-a zis sa ma duc cat mai repede deoarece timpul de 89 de zile se scurge. Si ma intrebam din nou, de unde stia??? Pe la ora 1 la pranz, mi-am luat rucsacul si am plecat.

Dincolo de moarte 2

       Si am plecat la drum. La vro 50 de metri de locul din care am plecat aparu un obstacol. Era o broasca testoasa. Insa ce cauta ea acolo? M-am intrebat asa vreo 2-3 minute apoi iarasi am plecat. Dupa iarasi 50 de metri parcursi iarasi o brasca testoasa... Stateam si ma intrebam din nou..."Oare o fi aia de mai devreme?" nu avea cum nu era asa rapida... Am mers, am mers si dintr-o data WoW. Un balaur gigantic de vro 100 de metri. Credeam ca visez. Oh da. Eram moarta. Nu ma obisnuiam cu acest cuvant. Sa revenim la dragon. Scupa flacari si ardea tot orasul. Dar ca sa vezi totul se refacea la loc. Am mers ce am mers, am dat de un castel numit Castelul Kook. Mi se parea ciudat. Turnuri uriase insa erau arcuite... sa zic asa. Am uracat in el sa inoptez acolo. Cand m-am dus la "receptie" am vazut o femeie frumoasa dar ciudata. Avea capul pe jumatate cu piele si pe jumatate numa craniu. Si mi-a zis cu o voce ragusita "Buna fetita MOARTA" WoW. Ma minunasem adica, cum si-a dat seama??? Am raspuns si eu si i-am zis sa-mi dea cheia de la o camera. Mai tarziu m-a luat un mic dragon pe sus ducandu-ma la camera respectiva. Se facu seara si eu nu adormeam. Paturile erau infricosatoare. Adica nici macar nu erau paturi, erau cosciuge...
Ma inspaimanta. A fost o seara plina de zgomote de vampiri si alte mortaciuni din celelalte camera. Tutusi am adormit in cele din urma. Asteptam dimineata sa plec odata de aici...

Dincolo de moarte 1

      Era o zi obisnuita de scoala. Eu tocmai ma pregateam de ora de mate >_<.
Am dat un test fulger si apoi zbaaaang, venise dn-ul director. Oare pe cine cauta? OPS!!! Tocmai pe mine. Dar de ce? L-am intrebat ce am facut si cu ce am gresit... El mcare i-a zis ca nu am facut nimic. Vroia doar sa ma bage la un concurs de imaginatie. Ma intrebam ce-o fi ala.
     Dupa ore, ajunsesem acasa si cand era cat pe-aci sa pun ghiozdanul pe pat, se auzi un zgomot. Ca si la o bomba. Dar de unde venea? Dupa un scut timp, im fata imi aparuse o usa uriasa. Totul se facu alb si in fata imi aparu un om negru care arata cu degetul spre mine. Tot zicea "Esti condamnata; Esti condamnata..." dar nu intelegeam de ce... Pana a zis: "Esti condamnata la moarte" M-a dus intr-un loc cu spiriduri si curcubee si mi-a zis: "Asta v-a fi locul tau de veci!"
Ma speriasem foarte tare. Apoi venise unb spiridus la mine zicandu-mi: "Acum 2 zile am ingropat o oala cu aur". Si eu i-am zis : "Si ce-mi spui mie asta? ". "Pentru ca acolo se afla o cheie. Cheia trebuie gasita in 89 de zile sau chiar esti condamnata la moarte. Aceasta oala se afla mai sus de muntele Checi. Pe un  nor. O sa mai fie si alte repere pe drum.". I-am multumit si apoi m-am pregatit pentru drum...